8 ianuarie 2014
"E 4 dimineata. Inca o noapte stau si-i veghez somnul. Doamne, cat de bine il cunosc. Il stiu pe de rost. Ii stiu toate liniile corpului, toate gesturile, toate vorbele. Ii stiu ritmul inimii si respiratia. Stiu cum ii place sa adoarma, stiu ce ii place sa auda, ce vrea sa vada, cum mananca si ce stil adopta. Stiu cum sa il linistesc cand e agitat, stiu ce-l calmeaza si ce-l enerveaza. Stiu cum ii place sa fie vremea...
Stiu ca nu pot sa-l pastrez, ca are un spirit liber; pot doar sa-l fac sa-si doreasca sa nu plece. Stiu ca nu o sa-l fac sa ma iubeasca; dar pot sa-l las sa-si dea seama cat ii lipsesc sufletului sau si sa decida singur.
Il sarut usor. Mi-a lipsit asa mult. Si imi va lipsi si mai mult. Mi-as dori sa am puterea sa raman. Sa-mi arunc orgoliul si mandria, da renunt la mine pentru el. Mi-as dori sa ma roage sa raman, dar n-o va face. Nu o va face, pentru mine, nu pentru el."
A trait o viata de om iubindu-l. A asteptat. A ars de dor si s-a stins. A plans si a suferit. L-a legat de toate amintirile ei. Pentru ce? Pentru o mana de vise mototolite si o iubire ce inca mocneste?!
"Nu pot sa-l tradez definitiv. Nu pot! L-am urat ca sa nu-l pot uita. L-am refuzat ca sa se intoarca. L-am certat ca sa se schimbe. L-am ascuns intr-un colt de inima, dar nu l-am scos nici pana azi. Si nu am reusit niciodata sa-l uit. Nu am vrut sa-l uit.
Sunt linistita. Il pastrez undeva in sufletul meu, ca pe o amintire, dar una vie. Inca il leg de viata mea prezenta, de 'coincidentele' cotidiene. Inca imi amintesc "Nu esti singura; sunt mereu, aici, cu tine."- si-l simt.
Poate doar imi e prea dor de el..."
Il sarut usor. Mi-a lipsit asa mult. Si imi va lipsi si mai mult. Mi-as dori sa am puterea sa raman. Sa-mi arunc orgoliul si mandria, da renunt la mine pentru el. Mi-as dori sa ma roage sa raman, dar n-o va face. Nu o va face, pentru mine, nu pentru el."
A trait o viata de om iubindu-l. A asteptat. A ars de dor si s-a stins. A plans si a suferit. L-a legat de toate amintirile ei. Pentru ce? Pentru o mana de vise mototolite si o iubire ce inca mocneste?!"Nu pot sa-l tradez definitiv. Nu pot! L-am urat ca sa nu-l pot uita. L-am refuzat ca sa se intoarca. L-am certat ca sa se schimbe. L-am ascuns intr-un colt de inima, dar nu l-am scos nici pana azi. Si nu am reusit niciodata sa-l uit. Nu am vrut sa-l uit.
Sunt linistita. Il pastrez undeva in sufletul meu, ca pe o amintire, dar una vie. Inca il leg de viata mea prezenta, de 'coincidentele' cotidiene. Inca imi amintesc "Nu esti singura; sunt mereu, aici, cu tine."- si-l simt.
Poate doar imi e prea dor de el..."
4 AM
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)
