16 noiembrie 2014

  În genunchi?!?!
  Un bărbat de calibrul lui, în genunchi?! ... Doamne!... Habar n-am cum să reacționez. Am un sentiment de milă și satisfacție.
  E nevoie de o putere incredibilă, doar să îndupleci un așa bărbat, deci nici nu îndrăzneam să mi-l imaginez în genunchi.
  Îmi simt pulsul în tot corpul și sunt paralizată de situație. Stau în fața lui și-l privesc. Așezat în genunchi, tăcut, același el, dar slab, fără demnitate și orgoliu, fără aroganță și fără glas.
  E prima data când îl văd așa vulnerabil, dar am un sentiment de deja-vu. Un sentiment care-mi spune că la un moment dat, filmul ăsta s-a derulat în mintea mea. Îmi amintesc exact când i-am spus că fiecare greșeală pe care o va face, o să-i știrbească verticalitatea și în definitiv o să-l aducă în situația prezentă. Ha! Uneori e obositor să ai mereu dreptate.
   Încă tace. Ce speră?! Ce gândește?!
   Nu mă pot abține și scap un zâmbet de mulțumire. Cred că tocmai m-am simțit răzbunată. Știu, știu, nu e tocmai ok, dar e incontrolabil și foarte satisfăcător.
   Infidelitatea nu se plătește cu infidelitate. În niciun caz. Asta nu e răzbunare. Mai mult, i-ar ușura domnului din greutatea vinovăției. Infidelitatea se plătește cu răbdare, pentru că opusul iubirii nu este ura, ci indiferența. 

   Indiferența am dobândit-o în serile în care dragul meu domn oferea zâmbetele mele altor doamne. În serile în care pe mâini i se imprimau formele altei femei, iar pe buze îi rămânea gustul ei. 
    În seri petrecute identic. Multe orașe, mulți oameni, liste lungi de responsabilități inutile. Cafea îndulcită cu stres în dimineți fără timp, nopți pierdute în pahare cu picior lung, zâmbete forțate pentru o liniște de aparență și priviri teatrale. Un altfel de nebunie.   
    Câtă absența, Dumnezeule! Am lipsit din propria mea viață.
    Indiferența l-a adus în genunchi. Indiferența lui de atunci și indiferența mea de acum.
    Încă e îngenunchiat. Are lacrimi în ochi și sufletul impregnat în regrete. Nu pot să cred!
   Aș vrea să uit tot ce știu. Să-l iert și să-l eliberez. Așa ar trebui, dar nu mai am nimic de pierdut.

Deja-Vu

Abonați-vă la: Postări ( Atom )