6 martie 2015
Când
am ajuns, camera era dichisită impecabil. Am lăsat
bagajele emoționale în
hol și am ieșit. Îmi mușcam buzele gândindu-mă cât de
bine s-ar potrivi camera grea și impunătoare a hotelului cu
trupul meu gol și ușor. Un alt fel de feng-shui.
Rar
mi-a fost dat să întâlnesc un bărbat care să recunoască cu
francheţe tot ce poate oferi. Un bărbat care să-ți spună pe
șleau cam tot ce vrea să-ți facă (și nu mă refer neapărat,
să-ți facă un cadou...).
Nu
mi-a fost niciodată atât de greu să scriu. Parcă am uitat toate
limbile de pe pământ. Povestea asta a fost atât de fizică
încât cred că numai limbajul trupului ar putea să-i dezvăluie
secretele. Cred că așa o să și rămână: impregnată pe
trupurile noastre; știută doar de pereții aceia - martorii atâtor
istorisiri.
Dacă un singur perete ar putea să povestească măcar jumătate din ceea ce a fost silit să vadă de-a lungul existenței lui, probabil că l-ar detrona și pe cel mai apreciat romancier din toate timpurile. Dar nu poate,spre binele multora
dintre noi.
Dacă un singur perete ar putea să povestească măcar jumătate din ceea ce a fost silit să vadă de-a lungul existenței lui, probabil că l-ar detrona și pe cel mai apreciat romancier din toate timpurile. Dar nu poate,
Am
știut întotdeauna că bărbaţii iubesc rar, sincer și mult mai
profund decât noi. I-am invidiat mereu pentru felul unic în care
ştiu ei să iubească. Bărbaţii se îndrăgostesc puternic şi
hotărât, cu disperare, gata oricând să-şi pună gaj sufletul
pentru dragostea vieţii lor.
Bărbaţii ştiu să iubească mai frumos decât femeile. Ei pot să
se îndrăgostească oricând de o pereche de sâni fermi, de un fund
obraznic sau de un zâmbet senzual; pot găsi la orice femeie părţi
de care să se îndrăgostească, dar de iubit, rareori iubesc o
femeie cu totul. Ah, şi ce onoare să fii tu femeia aceea! Şi ce
durere să nu-l faci să simtă asta pentru tine…
El
mă iubește în liniște. Fără cuvinte plicticoase, fără
declarații hiperbolizate, fără drame și poezii. Mă iubește unic
- în felul lui. Mă iubește perfect pentru toate împerfecțiunile
mele.
Ce
anume e diferit în relația noastră? - Este atât de simplu!
El nu va pretinde că știe ce simt. Nici cum mă doare! Va întreba.
Va asculta. Va fi acolo.
El
e bărbatul cu care aș merge cu încredere până la capătul lumii.
Pe umărul căruia aș putea să plâng oricând. Care nu mă va lăsa
să mă văd altfel decât așa cum sunt, pentru că nu mă minte și
nu mă menajează. E bărbatul cu care râd, plâng, cu care mă
sfătuiesc, care mă sprijină oricând. El nu va simți gelozie
sau păreri de rău.
Am
trăit atât de mult încercând să mă eliberez de lanțurile
iubirii. Acum trăiesc luptând să o mențin, să o păstrez.
Da,
el e bărbatul care mi-a declanșat starea de azi și care mi-o
menține zilnic. Pentru că el mi-a spus de curând în cel mai
natural mod cu putință: ”Ai locul tău în inima mea pentru
totdeauna. Dar sunt fericit pentru că ești fericită, înțelegi?
Fii fericită, te rog!”
Camera 610
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)