Asta nu înseamnă că admit că doar eu am greșit: nu. Evident am greșit amândoi, dar cine mai caută vinovați cu casa goală?!...  Îmi deschid o sticlă de vin; mai mult de companie decât de ”beție”, deși ar merge ceva triplu sec. Să știi că nu mai fac beții, că nu mai are cine să mă certe/ajute când ajung acasă, decât uneori cu băieții. Da` sunt de cele mai multe ori, cuminte. Deci, după cum am zis, fac ce fac și ceva din minte nu vrea să-mi iasă. De ce mama dracului?! mă-ntreb în timp ce-mi mai torn un pahar de vin…

   Îmi stă mintea numai la tine.  Îmi amintesc de mutrița ta drăguță când te superi, dar ”n-ai nimic”, sau când vrei ceva și ai impresia că mă păcălești, dar eu știu deja că ești vicleană.....

 ....Picioarele tale lungi..... Buclele jucăușe.... Buzele alea moi.... Chiar și parfumul mi-l amintesc... Ehh - mai sunt și alte femei frumoase! – îmi zic. Și totuși, de ce îmi stai în creieri și-n inim… nu, n-o pot scrie! Sunt bărbat și am orgoliu, ce Dumnezeu! Trebuie să fie un pic mai puternic decât al tău! Tu și-al tău orgoliu care mi-ați cerut să nu te mai caut vreodată, jurându-mi că vei face la fel… Chiar, cât mai reziști ?!?

    Dincolo de orgoliul ăsta al tău, exagerat de mare,  ai reușit performanța ca-n atâția ani să nu mă plictisești! Te-am ascultat și am savurat discuțiile cu tine, ai avut puncte de vedere, uneori m-ai enervat contrazis, alteori ți-am zâmbit aprobator (deși eu am dreptate mereu), dar, astfel mi-ai înmuiat creierul și mi-ai întărit p..., mă rog, asta se întâmpla de absolut fiecare dată când ne-am văzut! Hmm… ești diabolică! Dar ai și ceva în tine… ceva, așa, o bunătate sau nu știu cum să numesc ”ceva-ul” ăla... care mă îngrijea ori de câte ori îmi era rău (de boală sau băutură), sau care mă lua noaptea în brațe, când mă întorceam cu spatele la tine; care mă iubește (cred)..... iar când îmi amintesc cât de multă răbdare ai avut mereu cu mine, îmi vine să-ți mulțumesc, dar o s-o fac în felul meu: Vino înapoi!!! 

  Acum sunt pregătit să te vreau! Am copilărit, am trăit, mi-am făcut amintiri, am vânat, am cucerit, am sedus și am părăsit. Am devenit bărbatul pe care ți-l doreai! Alege-mă! Vreau eu să-ți aduc flori! Vreau eu să-ți sărut mâinile! Și să-ți plesnesc o palmă peste fund, chiar în văzul tuturor. Ai să mă scuzi, iarăși, știi că-s porc bărbat!  Nici n-o să te pun prea des să-mi calci o cămașă, promit!!

    Și-acum e timpul să știi ce regret. De fapt, eu sunt bărbatul care a îmbinat mereu, până la perfecțiune, după mine, studiul cu distracția, serviciul cu aventura, trăind viața fără regrete, însă nu-mi iert faptul că la mine-n brațe ai lăcrimat… știu, poate nu din cauza mea, dar  ai fost tristă. Și eu n-am putut face nimic să te ajut.  Aveai nevoie de ajutorul, sprijinul și umerii unui bărbat, iar eram un bărbat ce deborda de-o doză, mai mult sau mai puțin importantă, de ironie elegant educată. Dar am învățat lecția: nu te mai las singură!

   Acum e rândul tău – Nu mă lăsa singur! Ia-mă înapoi, iubita mea...