26 iunie 2014

   
     Sunt oameni pe care îi doresc înapoi și oameni pe care îi vreau plecați pentru totdeauna. Ironic, cei ai căror prezență o doresc, sunt plecați pentru totdeauna, iar cei pe care îi vreau pierduți continuă să mă bântuie.
    Sunt oameni care îmi luminează ziua chiar și când îi mai întâlnesc doar în vis, deși eu sunt încă în întuneric și oameni care care îmi întunecă viitorul și îmi spulberă orice speranță de a mai vedea lumina.
    Sunt oameni buni pe care-i înrăiește durerea și oameni răi îmblânziți de emoții.
    Sunt oameni care ne iubesc când nu merităm nici măcar o privire și oameni care orice am face nu ne observă.
    Sunt oameni și oameni. 
Oameni mari și oameni mici. 
Oameni buni și oameni răi. 
Oameni de tot felul și de alt fel. Sunt oameni și e în natura lor să fie diferiți.
    Sunt oameni ca tine care nu au curajul să fie ei. Oameni de piatră cu sufletul măcinat de regrete și frustrări. Oameni care visează în tăcere și nu se vor clinți vreodată pentru visul lor. 
   Oameni rebeli care în adevarata lor existența nu-și găsesc locul și simțind nevoia de adaptare la societate și la mizeriile ei pe care ni le implemetează încă de mici, uită să fie autentici; uită să fie ei. 
   Oameni care atunci când iubesc se modelează și își pierd "acel ceva". Oameni complicați în aparență, dar extrem de simpli în esență.
    Sunt oameni ca mine care nu caută nimic. Oameni care ezită mereu și sunt nesiguri. Sunt oameni prea sensibili. Sunt oameni ca mine, care sunt așa cum sunt și au nevoie de oameni ca tine care să îi completeze. 
    Ca să fiu eu am nevoie să fii tu. Să uit de mine atunci când sunt cu tine. Să fii ce nu sunt eu. Pentru că iubim, de fapt, ceea ce ne lipsește. 

     Pentru că suntem oameni și important este să rămânem oameni.


Oameni.

Abonați-vă la: Postări ( Atom )