24 octombrie 2014
Am trăit multe...prea multe.... știu când o
situație începe să devină … interesantă.
Mă așez și îmi aprind o țigară. Iau o gură de whiskey și îl
privesc. Se uită în pământ... Cu cât tace mai mult, cu atât devine mai
interesant. Rotește gheața din paharul ăla parcă de o veșnicie.
Își aproprie sprâncenele, trage aer în piept și mă întreabă:
" Ce vrei?"... Își ridică privirea spre mine și parcă
citindu-mi toate răspunsurile, mă privește dezamăgit. Zâmbesc și mă ridic să
mai aduc un pahar de whiskey. Rămâne în liniște. Eu mă întorc cu sticla cu tot.
"... adică ce vrei tu? Ai habar pe
ce lume ești? Mă vrei, mă lași, mă cauți după care nu mai știu nimic de tine.
Mă scoți la ușa, dar nu mă lași să plec... ce înseamnă toate astea? Ce
vrei de la mine? CE VREI?!?".... Rămân uimită. Nu l-am văzut niciodată
atât de revoltat. Îmi dau pantofii jos, îmi întind picioarele și îmi las capul
pe spate... Mai trag un fum și mă gândesc: << Ăsta-i
prost?! Chiar vrea să știe ce vreau? De ce ar vrea un om să audă ceva ce
știe că îl va mutila ? >>.
Sunt o ipocrită. O nemulțumită. Altfel nu îmi explic de ce
sunt atât de tristă. Vine Decembrie, sfârșit de an, început de speranță
și eu plâng fără motiv și rad că plâng fără motiv. Plâng, dar fără lacrimi. Sunt
prea arogantă să plâng în fața lui. Aroganța asta ne-a distrus pe
amândoi. El nu și-a asumat niciodată nimic iar eu am avut mereu grijă să îi
arăt că nu are ce să își asume.
Eu l-am adus în starea asta. Îmi asum. Am un
talent aparte să îl rănesc. L-am vrut așa mult încât aproape am călcat pe
cadavre ca să-l am. Și l-am avut. Și încă îl am, oricând îl vreau. Aici e și
problema, nu îl mai vreau. Pentru ce l-am vrut așa mult? Să-l distrug? Să-i iau
cei mai frumoși ani din tinerețe? Cu ce să fi greșit să merite una ca asta?
E încă noapte. Îi simt lacrimile în
glas.
Ce vreau....?! Hmmm... Vreau să mă
stăpânească, să nu mă lase să-l distrug, pentru că nu o fac voit, dar o fac
inevitabil. Să fie mai puternic decât mine. Vreau să fie el așa cum e el, fără
să mă regăsesc în vorbele lui, în comportament sau atitudine. Vreau să mă țină lângă el fără să-mi ia libertatea, pentru că îmi iubesc libertatea mai mult
decât viața. Vreau să nu mă fi întrebat ce vreau... dacă după atâta timp nu
și-a dat seama ce vreau, înseamnă ca își merita soarta.
L-am condus la ușă cu paharul de whiskey
în mana. Înainte să îmi ureze o noapte frumoasă, m-a întrebat cu o ușoară
disperare:
- Îmi spui ce vrei?
Whiskey
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)
