13 iunie 2013
Nu as
stii de cum sa-i multumesc indeajuns pentru tot cea a facut pentru mine, mai
ales pentru ca exista.
Multumesc pentru mama mea.
Sunt atatia copii in lume, care nu au o mama, si care si-ar dori sa
stie, macar o zi, cum e sa simti iubirea unei mame; ii compatimesc si imi e
atat de mila de ei. Dar sunt si foarte multi care au o mama care ii iubeste, si
pe care n-o pretuiesc, si n-o vor pretui pana in momentul in care vor fi
singuri.
Multumesc pentru mama mea.
Toate
mamele sunt speciale, dar fiecare pentru copilul ei. Mama este cea pe
care o strigi atunci cand te lovesti, atunci cand plangi, chiar si atunci cand
ai probleme; imi amintesc ca era foarte des intalnita in copilarie faimoasa
replica : “ Te spun lu’ mama…” sau “ A spus mama ca…” . Ea este cea mai
importanta fiinta din viata noastra. Este un instinct pe care-l avem cu totii:
orice vietate, isi adora mama.
Ea e chiar acolo langa tine, chiar daca nu fizic, cu sufletul e mereu langa
sufletul tau. Uneori realizezi prea tarziu ce inseamna mama pentru tine, uiti
sa-i spui si sa-i arati cata iubire ii porti in suflet, uiti sa-i multumesti
pentru tot, dar mai ales pentru ca ti-a dat viata.
Aminteste-ti sa fii recunoscator pentru ca atunci cand ti-a fost frica, mama
te-a tinut de mana, pentru ca atunci cand ai avut febra sit e-ai simtit rau,
mama te-a vegheat nopti la rand, pentru ca atunci cand te simteai neincrezator
si singur, mama a fost cea care te-a incurajat, poate singura care a crezut in
tine. Fii recunoscator pentru ca te-a aparat mereu, si te-a protejat, pentru ca
ti-a dat aripi sa zbori, si ti-a dat credinta. Gandeste-te ca poate a suferit
mult ca tu sa fii fericit, ca poate a rabdat de foame sau de frig, ca sa nu
duci lipsa de ceva. Apreciaz-o! Mama e singura care a vazut ce e mai bun in
tine. Adu-ti aminte ca atunci cand erai copil, orice problema o rezolva mama.
Ea era cea care mereu stia, cea care era tot timpul acolo cu un sfat, o vorba
buna, si o mangaiere.
Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi
poate fi ultima zi cand ii vezi pe cei dragi...din acest motiv, nu mai astepta
si ofera-le acum un suras, o imbratisare, un sarut . Sa-i mentii pe cei pe
care-i iubesti aproape de tine, spune-le cat de multa nevoie ai de ei,
iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau",
"iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste de care
au atata nevoie.
Am
iubirea ta, am totul, si sunt recunoscatoare. Am fost binecuvantata cu o mama
ca tine! O mama este cu siguranta cea mai minunata si deosebita persoana
din vietile noastre, insa tu esti cea mai, pentru ca esti a mea…mama mea, e
mama mea! Si n-o sa-i spun ca o iubesc de 8 Martie sau de ziua ei, pentru ca
... ziua ta e in fiecare zi, mamico, pentru ca tu imi esti mama de 20 de ani,
fara intrerupere, nu doar o zi pe an.
Ganduri pentru Mama...
10 iunie 2013
Incepea
cu prea mult timp in urma... doua copile, o clipa, o prietenie. Aici avea sa
inceapa o istorie, avea sa ne legam pe viata una de cealalta, avea sa ne dam
seama ce inseamna prietenia.
O fata ca ea, asa speciala merita toate gandurile bune. Merita pretuita
si iubita. O fiinta atat de speciala, un suflet asa sensibil, inchis intr-un
trup fin, cu un caracter puternic. E atat de speciala...
M. este prietena mea de suflet, chiar daca viata ne-a tinut despartite,
noi am ramas mereu una langa cealalta.
Ea ma cunoaste poate mai bine decat o fac eu. Ea stie cand rad desi mi se
zbat lacrimi in suflet, ea stie ce vreau sa spun fara ca macar sa rostesc vreun
sunet, ea stie cand nu imi place ceva sau cand sunt super incantata. Ea stie
cand trebuie sa ma zdruncine incat sa ma trezesc, si cand sa ma lase sa visez,
stie cand sa ma pupe si cand sa ma certe, cand trebuie sa ma sprijine si cand
sa-mi spuna ca gresesc, ea pur si simplu stie...
O fata ca ea, asa speciala merita toate gandurile bune. Merita pretuita
si iubita. O fiinta atat de speciala, un suflet asa sensibil, inchis intr-un
trup fin, cu un caracter puternic. E atat de speciala...
Acum multa vreme i s-a dat drumul sa iasa in lume... asa simpla,
naturala cum era, şi ei au lovit-o fara mila. S-a intors cu bucati din ea
lipsa, cu o privire pierduta, cu ochii uscati si goi. Am aflat ca atunci cand
si-a deschis inima si i-a primit pe altii acolo, ei au vandalizat-o fara remuscari,
iar cand a avut nevoie de iubire mai mult ca oricand, ei au plecat fara sa se
uite inapoi. Dar ea este curajoasa: nu stie sa inoate dar viseaza sa se piarda
intre valuri; spune ca iubirea inseamna sa mergi prin viata legata la ochii, sa
risti totul si ea risca.
O romantica, o familistia si-o adevarata prietena, asa este M. O femeie
frumoasa, cu ochii ca doua migdale, cu parul negru – albastrui si lung,
care ii mangaie delicat umerii si ia mai apoi gratios forma spatelui. Tenul ii
e ca laptele, iar obrajii ciupiti de soare se asorteaza cu buzele intotdeauna
rosiatice , contrastand frapant cu puritatea pielii. Mi se pare atat de
frumoasa incat chiar cred ca fardurile nu ar ajuta-o cu nimic, ci i-ar stirbi
fara doar si poate din stralucirea ei speciala.
Mi-e tare dor de ea, de sfaturile ei, de zambetul ei, de micile contradictii
,de toate clipele petrecute impreuna, cand "filosofam" despre
viata si mancam ciocolata pana dimineata, cand eram indragostite si fericite,
cand plangeam si eram triste. Stand acasa , vorbind la telefon si
deveneam atat de entuziasmate si atat de speriate razand la noi insine crezand
ca viatsa nu e dreapta . Mi-e dor...
Iata-ne acum mari cu o traista
mare de vise, sperante, dorinte. Ne-am maturizat dar pentru noi vom ramane
mereu copii cu sufletul cald si colorat.
Ma
gandeam mereu cu teama ca poate intr-o zi, timpul, distanta, job-urile ne vor
strica prietenia, ca poate atunci cand vom fi mari, nu vom mai avea timp pentru
noi. Si continui sa ma gandesc: Oare atunci cand ne vom aminti, ni se vor
mai parea glumele noastre amuzante ? Ne vom mai aminti toate prostiile din
scoala ? Inca vom mai incerca sa incalcam orice regula ? Vom ramane la
fel, si vom fi mereu impreuna?
Mi-e teama ca poate greutatile vietii nu ne vor cruta prietenia. Dar sper
ca noi vom fi ocolite, ca atunci cand vom fi batrane, ne vom reaminti toata
povestea asta, si ca vom imparti toate momentele noastre speciale...
M.
7 iunie 2013
" M-au
hipnotizat ochii ei. Buzele ei pline de venin… Modul in care ma privea…
Era
provocatoare dar inocenta, un suflet bland prins intr-un corp de zeita. Avea
cel mai frumos zambet, si nu stiu cum o priveau altii dar pe mine asta m-a
marcat. Era plina de contradictii, ambitioasa dar slaba, provocatoare dar
inocenta, deschisa dar misterioasa… Parea asa accesibila, dar n-o avea nimeni…
Era o
nerusinata. Se juca cu tine, cu mintea ta, cu sufletul tau, parea asa sigura pe
ea, dar sufletul ei se zbatea in incertitudine si singuratate. Iti
trebuia multa rabdare sa o cunosti, si eu am cunoscut-o… imaginea ei de femeie
perfecta, fatala, nu era altceva decat o aparenta, un scut sa-si protejeze sufletul,
trecut prin dezamagiri.
In ea, se ascundea cel mai trist suflet, era asa singura, era ezitanta si
nesigura, era trista. Dar era mereu in centrul atentiei, desi ura oamenii. Ii
atragea ca un magnet, femei si barbati o admirau deopotriva. Pe cat de iubita
parea, pe atat era de singura. Respingea pe oricine se apropia de ea. Nu voia
sa-si asume riscul, ca cineva sa ii atinga din nou sufletul ei pur cu mainile
murdare. Nu mai avea puterea sa retraiasca sentimente mizerabile. Voia pace.
Dar eu… Eu n-am inteles-o niciodata, de ce nu m-a lasat sa o iubesc… avea
atata nevoie de iubire, dar a respins-o cu toata fiinta sa…
Era toata
o contradictie, o femeie cu adevarat complicata, speciala. Acum zambea, apoi ca
din senin chipul ii era scaldat de lacrimi fierbinti. Ma saruta ca si cum as fi
iubirea vietii ei, apoi ma scotea afara. Ma visa pe mine, dar dormea in patul
lui. El o ridicase cand durerea doborase, o sprijinise cand picioarele nu-i mai
puteau sustine durerea, a protejat-o dar nu i-a oferit siguranta de care ea
avea nevoie, a facut-o sa tina la el, sa-i fie recunoscatoare, dar nu a reusit
sa o faca sa-l iubeasca. El o iubea pentru ce il lasa ea sa vada, iubea ceva
fictiv, iubea un personaj. Ii iubea frumusetea.
Atunci mi-am
dat seama de ce o irita sa-i spun ca e frumoasa. Nu suporta sa auda asta, si
mai ales de la mine. Era dezamagita cand ii spuneam cat e de frumoasa. O vedeam
cum pleca privirea si isi intorcea capul, ca si cum o incomoda, o deranja
subiectul.
Apoi am
inteles, asta era marea drama a vietii ei: ii era teama ca oamenii nu ii vor
vedea niciodata sufletul, ca vor privi doar ambalajul ei incantator, ca o vor
privi doar ca pe o piesa dintr-o galerie de arta, ca ochii le vor fi furati
pentru un timp, dar apoi se vor plictisi, neintelegand , ii vor intoarce
spatele si vor pleca. Stia ca prea putini vor vedea dincolo de frumusetea ei,
si poate si mai putini o vor intelege. “Bine ca macar sunt frumoasa…”, spunea
parca pentru ea, dar evitandu-mi privirea. De prea putine ori ma privea in
ochi, defapt nu privea pe nimeni in ochi; stia cat de transparenta ar fi, stia
ca si-ar fi distrus imaginea ei protectoare, de ice-queen sigura pe ea.
Oricum,
toti erau fascinati de ea. De parca acceptasera cu totii, la unsion, ca fusese
lasata pe pamant ca sa fie admirata, si nu se astepta nimeni ca in spatele
imaginii de ansamblu desarvasite de-a dreptul, sa existe o asa profunzime
sufleteasca. Pana la urma, gandindu-te : Cam cat de darnic sa fi fost Dumnezeu,
incat sa-I dea cuiva o frumusete de asa natura si un suflet pe masura?, ii
intelegeai... oarecum.
Am
realizat, in cele din urma ca ii era teama ca o voi iubi la fel ca ceilati. Ca
frumusetea e trecatoare, si atunci iubirea mea s-ar fi risipit odata cu
tineretea ei.
Durerea mea, a
fost ca n-a avut inceredere-n mine incat sa ma lase sa o iubesc, si mai ales ca
n-a avut in ea; credea ca nu putea sa fie iubita. M-a lasat cu gandul ca mi-o
voi aminti mereu asa cum o si-o aminteau toti: Cu zambetul larg, si miscarile
ei lente si elegante, cu privirea plina de siguranta si provocatoare… Cu
imaginea pe care o amprenta in sufletul celor ce-o intalneau.
Pentru ea
frumusetea era un blestem; un blestem la singuratate, dar degustat de cei din
jur la maximum. Ii dispretuia pe cei care o admirau, dar se dispretuia pe ea
insasi mai mult pentru ca nu putea sa le impuna sa vada mai mult decat un chip
frumos. Autodistructiva.
Era mereu cu
zambetul pe buze, de parca ar fi fost cea mai fericita femeie din lume, dar
ea.. ea era asa de trista.
Chiar si cand
era cu mine, tot singura se simtea. Nu isi gasea locul nicaieri. Era atat de
dezgustata, de lume, de neputinta ei, dar era mereu printre ei pentru ca pe ea
insasi se dispretuia mai mult. Ii invidia pentru superficialitatea lor, si-ar
fi dorit sa fie si ea asa.
Iar eu…Eu am inteles-o prea tarziu. Stiu cat ma iubeste, dar minciuna asta a
ei, rolul acesta i-a dezarmat sufletul iar durerea I l-a furat. Si ma doare
durerea ei, mai mult decat tradarea ei. Eu stiu ca nu ma va uita, chiar daca a
plecat…Mi-a lasat o urma de speranta in suflet : 'Poate candva, ma voi
intoarce...', si a inchis usa..."
El
inca o mai asteapta, iar ea.. ea inca isi face curaj sa se lase iubita cu
adevarat.
www.facebook.com/domnisoaraj
www.facebook.com/domnisoaraj
Ea...
3 iunie 2013
E clar: iubirile la distanta nu sunt iubiri. Baniuam ceva dar m-am incapatanat sa ma conving!
"Ochii care nu se vad se uita"... Se uita dupa altele.
Stii cum e: intr-o relatie la distanta, toti 4 sunt fericiti.
Stii cum e: intr-o relatie la distanta, toti 4 sunt fericiti.
"Te iubesc", "te pup", " te imbratisez"... lucrurile astea nu se spun draga, se fac! Apoi cum sa ma iubesti , daca nu ma vezi decat in poze, daca nu-mi simti parfumul, daca nu imi simti atingerea, sarutarile, gustul?! Cum sa ma iubesti cand oricata incredere ar fi, mereu exista intr-un colt de suflet o indoiala ca pot calca stramb. (Se intampla asta cand esti cu ea de mana, deci ce sa mai punem problema la sute de km distanta). "Te sarut" - pai si cand o sa ma saruti pe bune?! Cand o sa renuntam la aceasta iubire platonica, poetica, neconsumata. nesatisfacuta?
Orele vorbite la telefon, statul pe skype sau pozele de pe FB nu te ajuta, ba din contra. Ti se face dor, plangi putin, esti dezamagita, si parca incompleta.
Scumpo, ori rezolvati distanta ori va rezolva ea. Nu merge asa!
Scumpo, ori rezolvati distanta ori va rezolva ea. Nu merge asa!
Cu ce sa il inlocuiesti? Ce i-ar inlocui saruturile, imbratisarile din miez de noapte, micile prosteli? Am nevoie de un barbat real, langa mine fizic, care sa ma apere; nu de un prieten virtual. nu poti sa spui ca iubesti pe cineva pe care-l vezi de 10 ori pe an, cate 2-3 zile. Sa fim seriosi... Si apoi pune problema clasica, "el o fi sfant"? Adica, ce rost are sa-l iubesti daca stii ca acolo unde o fi, dupa ce iti inchide, e cu Reala lui femeie?!
Personal, prefer un barbat real. Un barbat care sa imi rupa, intr-o zi, oarecare o floare dintr-un gard, un barbar care sa ma gadile, sa ma ciupeasca, sa-mi puna piedica pe strada... sa alerge cu mine prin ploaie, sa ma ciufuleasca sau sa ma muste... Vreau un barbat pe care sa-l privesc in ochi si sa ma topesc, care sa ma conduca atunci cand simte ca am nevoie, cand ma ratacesc in propriile mele ganduri...
Un barbat amuzant, cu care sa rad cu pofta, care sa-mi dea mesaj cand suntem unul langa celalalt, sa ma sarute in mijlocul strazii, sa ma invite la dans in timp ce stam in parc...
Un barbat care in mijlocul unui conflict sa aiba un acces de furie si sa-l descarce intr-un sarut salbatic. Un barbat original; unic, sa nu-l pot inlocui. Un barbat care sa ma curteze tot restul vietii. Sa fie el, fara sa ma regasesc in actiunile lui, pentru ca atunci o sa-l iubesc. Un barbat independent, care sa nu aiba nevoie de mine, dar caruia sa nu ii pot lipsi.
Vreau un Barbat curajos, care sa aiba curaj sa mergem pe un drum,la intamplare, de dragul aventurii... Un barbat care sa ma protejeze, fie si de un gandac (pe care-l urasc), care sa ma tina strans in brate noaptea, si care sa ma trezeasca cu alinturi.. care sa ma ajute sa repar atunci cand gresesc ceva si sa ma ajute sa ma corectez. Un barbat care sa ma lase sa fac cum consider, dar fara sa ma judece ci doar sa ma sustina. Un barbat cu suflet nobil si bland.
Un barbat care intelege ca ma supar din orice, dar care stie ca ador sa fiu impacata; care sa ma ia in brate cand sunt suparata, si care sa ma faca sa rad atunci cand imi vine sa plang... Un barbat care sa inteleaga ca nu-mi place sa gatesc, si care o data pe luna sa-si arate talentul de 'Master Chef', chiar daca se vor autosesiza pompierii...
Un barbat care sa fie capabil sa-si asume rolul de tata atunci cand va fi cazul si sa-si modeleze pruncul bland si rabdator.
Vreau un barbat matur, dar copilaros, cu simtul umorului dar intentii serioase, protector, dar care sa-mi ofere libertatea pe care o iubesc, care sa ma inteleaga dar nu sa faca doar cum vreau eu... Imi doresc un barbat real langa mine, pe care sa-l simt, sa-l stiu aproape...
www.facebook.com/domnisoaraj
Un barbat amuzant, cu care sa rad cu pofta, care sa-mi dea mesaj cand suntem unul langa celalalt, sa ma sarute in mijlocul strazii, sa ma invite la dans in timp ce stam in parc...
Un barbat care in mijlocul unui conflict sa aiba un acces de furie si sa-l descarce intr-un sarut salbatic. Un barbat original; unic, sa nu-l pot inlocui. Un barbat care sa ma curteze tot restul vietii. Sa fie el, fara sa ma regasesc in actiunile lui, pentru ca atunci o sa-l iubesc. Un barbat independent, care sa nu aiba nevoie de mine, dar caruia sa nu ii pot lipsi.
Vreau un Barbat curajos, care sa aiba curaj sa mergem pe un drum,la intamplare, de dragul aventurii... Un barbat care sa ma protejeze, fie si de un gandac (pe care-l urasc), care sa ma tina strans in brate noaptea, si care sa ma trezeasca cu alinturi.. care sa ma ajute sa repar atunci cand gresesc ceva si sa ma ajute sa ma corectez. Un barbat care sa ma lase sa fac cum consider, dar fara sa ma judece ci doar sa ma sustina. Un barbat cu suflet nobil si bland.
Un barbat care intelege ca ma supar din orice, dar care stie ca ador sa fiu impacata; care sa ma ia in brate cand sunt suparata, si care sa ma faca sa rad atunci cand imi vine sa plang... Un barbat care sa inteleaga ca nu-mi place sa gatesc, si care o data pe luna sa-si arate talentul de 'Master Chef', chiar daca se vor autosesiza pompierii...
Un barbat care sa fie capabil sa-si asume rolul de tata atunci cand va fi cazul si sa-si modeleze pruncul bland si rabdator.
Vreau un barbat matur, dar copilaros, cu simtul umorului dar intentii serioase, protector, dar care sa-mi ofere libertatea pe care o iubesc, care sa ma inteleaga dar nu sa faca doar cum vreau eu... Imi doresc un barbat real langa mine, pe care sa-l simt, sa-l stiu aproape...
www.facebook.com/domnisoaraj
Un barbat adevarat
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)
