29 august 2013

"    Azi am revăzut-o. Ne-am întâlnit întâmplător în aceeași intersecție în care ne întâlneam mereu. Era neschimbată, același zâmbet, aceeași privire, aceleași bucle răvășite… același parfum dulce.
    Era aceași dar totuși nu o recunoșteam. Nu mai era copila ce m-a iubit pe mine; copila aceea cred că s-a stins de dorul meu, cândva, undeva… Acum stăteam față-n față cu o femeie în toată firea. O femeie frumoasă. Mult prea frumoasă.
   Am schimbat câteva priviri și un șir de zâmbete, din care ne-am înțeles complet. Cuvintele ar fi stricat totul, ar fi mânjit momentul, ar fi umbrit strălucirea din zambetul ei.
   Am vrut să mă apropi de ea, dar eram așa nesigur. Nu îmi venea a crede, cum mă pierdeam în ochii ei, cum nu mai știam de mine, nu mai știam nimic în față ei.
Cât de frumoasă era...cât m-a iubit...
   Am reușit să bâlbâi ceva, nu mai știu... cred că am întrebat-o ce mai face, care mai e viața ei, și a început să vorbească cu așa un entuziasm și o poftă de viață, așa cum o știam, și eram mai fascinat ca oricând de ea....    Aș fi vrut să o iau în brațe și să o opresc cu un sărut, așa cum o mai opream și altă dat` din vorbit,  dar n-am mai avut curaj. M-am apropiat de ea, i-am simțit respirația caldă, am privit-o în ochi, m-a amețit parfumul ei, iar mana ei caldă, parcă atingea mai mult decât pieptul meu, îmi atingea sufletul... aș fi renunțat la 10 ani din viață ca în momentul ăla să-i simt buzele, să-i simt gustul, să o am. Am fost un laș. M-am pierdut în fața ei ca un puști care e scos în față clasei.
    Acum ce-aș mai putea să fac? Cum să mă întorc la ea să-i spun cât o vreau? Cum să-i spun că sunt nebun, nebun dupa ea? Cum să îi spun că o vreau înapoi după ce am lăsat-o singură? Aș suna-o da' ce să-i spun... Nu știu ce să-i spun nici când mă sună ea... Mă prefac distant, dar sufletul striga-n mine că o iubește, o vrea.
     Aș muri să văd că o face altul să zâmbească și să-l privească cum mă privea pe mine, să știu că-l iubește...
     O iubesc... chiar și după atâția ani și atâta distanța între noi, o iubesc.
      De'aș mai revedea-o încă o dată... o ultimă dată...."

 
www.facebook.com/domnisoaraj




Revedere

26 august 2013

   Se indragosti de tot ce era el; De tot ce vedea la persoana lui, de bunatatea lui, de ochii lui blanzi, de sufletul lui. Avea, pe langa multe altele, desavarsirea unui sarut perfect!
   Ii ravasise toate simturile, si-o nebunie placuta o cuprinse. Nu mai era ea cand el era acolo… sau, de fapt, abia atunci era ea, cea adevarata.
   Imi amintesc ca marturisea uneori, in momentele ei de intinimate,: “ Langa el… langa el sunt asa cum simt, fara constrangeriile eticii, fara prejudecati si indoieli, fara falsitati. Sunt eu, cea care sunt in adancul sufletului meu, si el asta iubea la mine, mai mult decat orice atractie fizica sau de oricare alt fel. Pentru ca asa si trebuie, ca  trupul tau dezgolit, sa apartina numai celui care-ti iubeste si sufletul complet dezgolit, si el mi-a iubit sufletu… si poate inca-l mai iubeste…”, si apoi se asternea o tacere. Lunga , apasatoare care ne lasa pe amandoua fara respiratie.
   Mai lua o gura din cafeaua ei tare, isi mai aprindea o tigara si continua:”… si daca inca ma iubeste se va intoarce. Mereu se intorc, daca iubesc. Daca nu… n-am pierdut nimic. Am avut cele mai puternice trairi din viata, cele mai profunde priviri, cele mai calde imbratisari, cele mai dulci sarutari… Am avut totul; pentru un timp scurt, dar nu conteaza, am avut!....
  ….Si-mi e dor.  Dorul de el ma ineaca, ma doare. As vrea sa il stiu undeva, nu conteaza cat de departe, dar undeva unde sa stiu ca pot ajunge chiar daca as calatori zeci de ani. Mi-e dor de mana lui calda care imi topea intodeauna grijile si tristetile. Mi-e dor de vocea lui care imi aducea mereu liniste. Mi-e dor-l simt… As vrea sa-l mai sarut o data. Sa-l mai iubesc putin. Dar e mai usor sa cobori stelele pe pamant decat sa-l fac sa ma iubeasca….”. Stinse tigara si zambi.
     Vorbea de el cu lacrimi in zambet.
  

www.facebook.com/domnisoaraj

Lacrimi in zambet

19 august 2013

  Tineretea este placerea de a trai, este nesabuinta cu care te avanti inainte, este curajul cu care strigi cat de tare poti, este noaptea pe care o pierzi si dimineata care te prinde pe plaja, este atunci cand cu banii de chirie dai o petrecere, cand ii zambesti, cand dansezi in ploaie si cand visezi cu ochii deschisi. 
  Tineretea este insasi viata si nu ar trebui data pe mainile celor ce nu stiu ce sa faca cu ea. Celor care o risipesc si nu stiu cum sa profite de ea. 
   Nu ar trebui data copiilor...
“Bucura-te de placerile de azi in asa fel, incat sa nu strici pe cele de maine“, zicea Seneca...
   Ar trebui sa ne nastem batrani, si sa murim tineri, incat sa putem profita, dar sa stim si cum.
   Cineva ar trebui sa ne spuna cum sa profitam de tinerete, pentru ca de fapt asta este tot ceea ce avem. Cu cat ne vom indeparta de visul asta cu atat o sa ne apara griji, nemultumii, frustrari, lipsuri…          Cineva ar trebui sa ne explice cum sa traim totul la o alta dimensiune, pentru ca atunci cand nu o sa mai fim tineri ne vom hrani setea si lipsurile cu amintirile si experientele de atunci.
    Ar trebui sa invatam repede sa nu ne irosim curajul, sentimentele, iubirea, corpul, straduinta, optimismul. Sa nu ne irosim bucuria, sufletul. Sa nu iubim acolo unde nu e cazul, sa nu asteptam nimic din ce nu va fi sa fie. Sa nu cream realitati paralele si nici imagini perfecte cu inimi despre care nu stii mai nimic. Sa lasam viata sa curga prin noi, sa lasam fericirea sa ne inunde. Sa nu ne irosim incercand sa corijam greseli sau orgolii ranite. Ce-i ala orgoliu? Ce-i aia mandrie? Ce-i aia frica? Ce-i aia tacere? Sa nu dam importanta lucrurilor ce chiar nu merita. Sa-i apreciem pe cei pe care stim ca nu o sa-i mai avem prea mult alaturi. Sa savuram moment. Sa facem orice ne-ar face fericiti in momentul respective, fara sa ne intrebam ce e imoral, ilegal, incorect sau ingrasa. Sa nu ne irosim tineretea, sa nu ne irosim pe noi insine. Sa luptam pentru visele noastre; sa nu ajungem in momentul in care sa spunem  “Candva, mi-am dorit sa fiu mare. Si a fost singura dorinta care mi s-a implinit!”

     Ar trebui sa invatam sa traim tineri… pentru totdeauna!
www.facebook.com/domnisoaraj

Tinerete...

Abonați-vă la: Postări ( Atom )