28 octombrie 2013
Avem timp sa facem promisiuni, dar nu le respectam.
Avem timp sa ne facem prieteni, dar nu sa ii si pastram.
Avem timp sa regretam greseli, dar totusi sa le repetam.
Avem timp sa ne facem vise si niciodata sa nu le realizam.
Avem timp sa vorbim ore in sir nimicuri, dar sa nu ne spunem niciodata lucrurile cu adevarat importante.
Avem timp sa admiram tot felul de frumuseti superficiale, dar nu putem vedea sufletele oamenilor.
Avem timp sa vorbim urat unii despre altii, dar nu mai stim ca exista si cuvinte frumoase.
Avem timp sa ne plangem, dar fara a face ceva in privinta asta.
Avem timp sa luam, dar nu avem timp sa multumim.
Avem timp sa vrem multe, dar nu apreciem nimic din ceea ce avem.
Avem timp sa iesim cu prietenii, dar nu sa ne vizitam parintii.
Avem timp si il pierdem. Apoi spunem ca nu am avut timp.
Irosim tot ce este cu adevarat valoros. Irosim iubirea. Irosim tineretea. Irosim oameni. Irosim viata.
Unii nu realizeaza niciodata ceea ce conteaza cu adevarat.
Altii realizeaza prea tarziu, cand poate, nu mai e timp.
Avem timp sa facem orice, dar la timpul lui.
Avem timp... si cat timp pierdem...
www.facebook.com/domnisoaraj
Timp.
20 octombrie 2013
Desenam inimi.
Alternam intre inimi mari si inimi mici. I le desenam cu degetul infiorat pe spate. Statea intins cu capul asezat pe pieptul meu. Din cand in cand ii sarutam fruntea si-i mangaiam parul. Nu spunea nimic. Stia ca zorile au sa ma gaseasca departe de el. Stia ca inauntrul meu se pornise furtuna si ca lacrimile mi le trageam cu greu inapoi. Il priveam atenta si il invatam pe de rost. Imi trageam sufletul si plecam.
Alternam intre inimi mari si inimi mici. I le desenam cu degetul infiorat pe spate. Statea intins cu capul asezat pe pieptul meu. Din cand in cand ii sarutam fruntea si-i mangaiam parul. Nu spunea nimic. Stia ca zorile au sa ma gaseasca departe de el. Stia ca inauntrul meu se pornise furtuna si ca lacrimile mi le trageam cu greu inapoi. Il priveam atenta si il invatam pe de rost. Imi trageam sufletul si plecam.
Desenez drumuri.
Alternez intre drumuri mari si drumuri mici. Inchid
ochii si-l simt. Mi-e deja mult prea dor de el. N-a trecut mult timp de cand nu
ne-am vazut, dar locul lui e gol de mult. Nu stiu... parca m-am obisnuit sa
traiesc cu lipsa lui, dar sa-l astept totusi. Sa stiu ca ala e locul lui, dar
ca poate nu o sa-l ocupe definitiv niciodata.
Trag aer in piept si ma opresc: incotro s-o iau?! unde ma
duc singura?
Desenez ceasuri.
Alternez intre ceasuri mari si ceasuri mici. Cand ne-a
trecut timpul? Cand a inceput si cand s-a terminat? Parca niciodata nu
traim nimic din ceea ne dorim. Nu apucam. Nu avem timp. Atat de repede s-a
sfarsit totul...
Desenez oameni.
Alternez intre oameni mari si oameni mici. Cum e
posibil ca un singur om sa-ti dea atata putere si totusi sa fie singura ta
slabiciune. Cum poti sa schimbi in oameni mari niste copii? Cum sa iubesti,
apoi, sa inchizi ochii si sa-l uiti?
Desenez ape.
Alternez intre ape mari si ape mici. Si iata-ma din nou
in aceeasi situatie. Nu reusesc niciodata sa apreciez corect distanta pana la
apa. Ma scufund din nou in aceleasi ape tulburi in care am mai fost. Uit ca nu
stiu sa inot. Dar de data asta va fi mai usor, stiu ce urmeaza sa se intample.
Stiu ca nu imi va folosi la nimic sa ma zbat, sa ma agit, sa disper. In apa
lacrimile nu sunt vazute si nici tipetele auzite. O sa stau asa, linistita.
Incet o sa ma ridic la suprafata si o sa plutesc pana la mal. De data asta o sa
fie mult mai bine.
www.facebook.com/domnisoaraj
www.facebook.com/domnisoaraj
Desenam inimi...
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)
