Desenam inimi...

Desenam inimi.
 Alternam intre inimi mari si inimi mici. I le desenam cu degetul infiorat pe spate. Statea intins cu capul asezat pe pieptul meu. Din cand in cand ii sarutam fruntea si-i mangaiam parul. Nu spunea nimic. Stia ca zorile au sa ma gaseasca departe de el. Stia ca inauntrul meu se pornise furtuna si ca lacrimile mi le trageam cu greu inapoi. Il priveam atenta si il invatam pe de rost. Imi trageam sufletul si plecam. 

  Desenez drumuri. 

 Alternez intre drumuri mari si drumuri mici. Inchid ochii si-l simt. Mi-e deja mult prea dor de el. N-a trecut mult timp de cand nu ne-am vazut, dar locul lui e gol de mult. Nu stiu... parca m-am obisnuit sa traiesc cu lipsa lui, dar sa-l astept totusi. Sa stiu ca ala e locul lui, dar ca poate nu o sa-l ocupe definitiv niciodata.

Trag aer in piept si ma opresc: incotro s-o iau?! unde ma duc singura?

   Desenez ceasuri.

Alternez intre ceasuri mari si ceasuri mici. Cand ne-a trecut timpul? Cand a inceput si cand s-a terminat? Parca niciodata nu traim nimic din ceea ne dorim. Nu apucam. Nu avem timp. Atat de repede s-a sfarsit totul...

  Desenez oameni.

 Alternez intre oameni mari si oameni mici. Cum e posibil ca un singur om sa-ti dea atata putere si totusi sa fie singura ta slabiciune. Cum poti sa schimbi in oameni mari niste copii? Cum sa iubesti, apoi, sa inchizi ochii si sa-l uiti?

  Desenez ape.

Alternez intre ape mari si ape mici. Si iata-ma din nou in aceeasi situatie. Nu reusesc niciodata sa apreciez corect distanta pana la apa. Ma scufund din nou in aceleasi ape tulburi in care am mai fost. Uit ca nu stiu sa inot. Dar de data asta va fi mai usor, stiu ce urmeaza sa se intample. Stiu ca nu imi va folosi la nimic sa ma zbat, sa ma agit, sa disper. In apa lacrimile nu sunt vazute si nici tipetele auzite. O sa stau asa, linistita. Incet o sa ma ridic la suprafata si o sa plutesc pana la mal. De data asta o sa fie mult mai bine.
www.facebook.com/domnisoaraj