14 septembrie 2013
Iti lipseste soarele, abia cand
incepe sa ploua.
Urasti drumul doar atunci cand iti e
dor de casa.
Vezi importanta luminii numai atunci
cand ai stat in intuneric.
Traiesti bucuria doar dupa ce
tristetea-si da acordul.
Stii sa savurezi victoria doar cand
ai gustat infrangerea.
O sa-ti lipseasca doar atunci cand o
sa plece, si-o s-o iubesti mai mult cand n-o s-o mai ai.
O sa-ti lipseasca cafeaua ei
nereusita, telefoanele ei prea grijulii, felul in care gatea, poate nu ca la un
restaurant de lux, dar cu dragoste.
O sa-ti lipseasca modul in care-si
golea toate hainele pentru ca nu stia cu ce sa se imbrace.
O sa-ti lipseasca felul in care iti
ascundea tigarile, si cum te saruta doar ca sa nu te mai lase sa-ti termini
berea.
O sa-ti lipseasca felul in care se
supara cand nu faceai ca ea.
O sa-ti lipseasca alintarile din miez
de noapte, si zambetul ei dimineata.
O sa-ti lipseasca toate momentele
contradictorii si optimismul ei molipsitor.
O sa-ti lipseasca copila ce te facea
sa razi si femeia ce iti dadea forta si siguranta. O sa-ti lipseasca ea, cu
bune cu rele… O sa-ti dai seama cat de sus ai fost, abia cand o sa fii jos.
O sa-ti lipseasca zambetul ei atunci cand va plange.
O sa-ti lipseasca tot...
Cand o sa fii incomplet, o sa realizezi ca langa ea, erai intreg!
Cand o sa fii incomplet, o sa realizezi ca langa ea, erai intreg!
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu