24 martie 2014
Ce ne vorbim cu ochii? (part.I)
Intr-o dupa amiaza, in parc, o pustoaica de 6-7 ani ma fixeaza. Imi trage o analiza rapida, dupa care vine brusc la mine, si-mi da sah-mat:
"Ce anume vorbiti voi cu ochii?"
Fara sa-mi dau seama, coincidenta facuse ca micuta sa se afle prin preajma in majoritatea datilor cand ieseam impreuna prin parc si bineinteles sa faca un studiu de caz pe noi. Observase ca vorbim prea putin si ne privim prea mult. Acum ce sa-i raspund....???
Chiar asa?! Ce anume ne vorbeam noi cu ochii? Ce ne spuneam cand ne zambeam? Ce cuvinte ar justifica atingerile? Ce distanta poate fi intre doi oameni care stau unul langa celalalt? Ce ne spunem cand nu vorbim? De ce pierdem timp sa intrebam lucruri care se simt, nu se vorbesc; care se stiu fara sa le poti justifica? De ce punem intrebari fara raspuns sau intrebari carora le stim raspunsul?
Nici macar n-am stiut ce sa-i raspund... Brusc, am simtit un gust amar si un gol in stomac. I-am zambit micutei, m-am ridicat si am mers sa luam o inghetata.
Mi am dat seama ca nici macar eu nu sunt atat de mare incat sa pot raspunde la intrebari asa grele....
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu