28 mai 2013
Tardiv...
Le spui "lacrimi", inse ele sunt cuvinte ude, mute,
cuvinte ce nu pot fi rostite, sunt chemari fara sunet, chemari de suflet.
Fara cuvinte, fara regrete, fara pareri de rau, oricum
tardive, ai lasat-o in pat plangand, parasita in propria-i lume. Poze
rupete peste tot, amintiri ce-o seaca. Nu se poate ridica; suferinta ii
alimenteaza ura.
Ai distrus tot ce era mai bun in ea, i-ai luat toata stralucirea, toata
tineretea, speranta, ai luat viata din ea.
Poate nu i-ai aratat ca o iubesti, poate n-ai stiut sa-i spui tot ce simti, poate n-ai stiut sa fii acolo langa ea, sa o susti. Poate n-ai stiut sa apreciezi, tot ce ea sacrificat.
N-a uitat nimic... O priveai si ti se oprea respiratia. O durea sa stie
ca te imparte cu altcineva.
Dar n-ai avut, niciodata, curaj , sa o alegi. Ai pierdut-o putin cate
putin. N-ai stiut sa o iubesti. N-ai stiut sa o alegi, pe ea. A suferit pentru
ca te-a ales cu inima. O fata ca ea, nu vei mai intalni tot restul vietii
tale.
Cat ai mintit-o , cat te-a iubit....
Poti sa plangi, nu va auzi nici una dintre chemarile tale, va fi prea
departe. Departe de tine, de ploaie, departe de dureri si
suferinte... Te-a iertat deja. S-a dezlegat de iubirea ta.
I-ai uratit sufletul cu durere. I-ai facut cunostinta cu
suferinta si patimile. Ai facut-o sa-si intunece sufletul cu sentimente urate.
Sa traiasca ura si dezamagirea. I-ai distrus frumusetea de copila, inocenta,
bunatate, sensibilatea, iubirea. Ai marcat-o si nu poti sa o mai vindeci,
pentru ca acolo unde ai taiat o data, ramane cicatrice tot restul vietii.
Poti sa regreti acum, nu o va ajuta. Nu te va mai iubi niciodata la
fel.
Atunci a fost momentul vostru, atunci ar fi trebuit , s-o iubesti cat te iubea.
www.facebook.com/domnisoaraj
www.facebook.com/domnisoaraj
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu