30 iulie 2013

Blestem!


           Ce blestem poate fi mai mare decat sa-ti fie dor? Si ei ii era dor... Ii era dor sa fie primavara, sa-i simta mana tinand-o pe a ei, sa-i vada zambetul, privirea...
   Dar cel mai mult ii era dor sa nu-l fi cunoscut... Ii era dor sa simta de acolo, de sus, cum vantul i se ascunde printre suvitele de par, printre gene, in coltul gurii, dupa ureche... ii era dor sa-i auda soaptele...
„Vino! De cand te astept...”
  Ii era dor sa inchida ochii... sa intinda bratele... si sa se lase purtata departe de un curent puternic ... Departe de tot. Acolo unde el nu a fost niciodata si nici nu va fi.          Acolo unde sufletul ei va fi liber si usor... Ii era dor sa se simta din nou linistita si sa-i fie dor de dragoste...
   Ea vedea in ochii lui doar fericirea si pasiunea ,nu ar fi renuntat la el nicicum , nicicand ...Inca se viseaza in bratele lui ,inca e dependenta de el... De sarutul lui si de cuvantul NOI.
   Dorinta si dorul de el erau atat de puternice incat, scotandu-l din minte, el prindea forma in bratele ei. Si aproape ca il auzea strigandu-i numele, aproape ca-i simtea cu obrazul bataile inimii...Aproape ca-i simtea cu obrazul bataile inimii.
     Ea era fiinta plapanda si palida, ce isi tine mereu rasuflarea, ca sa nu te supere, ori ca sa nu te deranjeze. Este cea care te roaga doar in gandurile ei arse si mistuite, sa te intorci. Cea care, ar fi fost pe deplin fericita sa-ti umple cu prezenţa ei, serile acelea ratacite si inspaimantatoare. Este ea. Mireasma proaspata, ce te invaluie dimineata, cu tihna, si in care iti gasesti linistea si odihna, ca-ntr-un asternut curat. Este asemenea mainii tale stangi, cu care ai vrea sa faci atat de multe dar nu poti! Este ea, cea care te intregeste.
    Ea te-a invatat ca lucrurile cu adevarat importante in viata nu se cumpara, nu se masoara si nu se spun. Se rad, se plang, se tremura!
    Stie ca nu esti aici, inca nu esti aici. Dar vei ajunge candva. Pana atunci asteapta cu fruntea plina de vise. Vise, atat de multe vise…
   Stii ce a visat noaptea trecuta? Ca degetele ei se transformasera in dorinte, zece dorinte care nu voiau altceva decat sa te atinga, sa ti se plimbe prin par, pe frunte, pe obraji, pe buze, ca in final sa se odihneasca alaturi de ale tale, dorinte langa dorinte.
  Buzele ei erau doua vise inca neimplinite ce se mistuiau de dor. Si in loc de cuvinte rosteau saruturi.
Si tu… tu erai asa cum te stia mereu, o lume perfecta pentru visele ei!
    Ti-a aratat ca a intelege pe cineva fara a schimba vreun cuvant, a ii accepta unui alt om slabiciunile fara sa i le judeci, a visa fara sa inchizi ochii, a darui totul fara urma de egoism si fara sa astepti nimic in schimb, a sluji o emotie fara teama de a retrograda intelectual, a poseda fara sa existe vreun contact, a iti inchina intreaga viata unui om fara sa il superi pe Dumnezeu, ti-a aratat adevarata dragoste….


   Ea? ...Ea te va lua pana in ultimul vis, isi va aduce aminte de tine, dincoace si dincolo de moarte, altcandva, altundeva...
  
Niciun comentariu :

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu