18 august 2014
El bea. Eu tac.
El bea. Eu
tac.
Își îneacă toate
gândurile în paharul interminabil de vin roșu. Bea să uite de dor, de el și de
toți, de bucurii și de tristeți, de ai mei și ai lui, de altele și de mine, de
tot și de nimic. Bea să uite cât mă urăște și cât mă iubește. Bea pentru că nu
mai poate. Bea să-și găsească curajul și liniștea. Bea să simtă viața și să moară: încet, dar sigur. Bea să mă uite și să-și amintească de mine în fiecare
picătura de vin. Și încă bea. Bea și mă ignoră. Nici nu mă privește. Mă ignoră deși îi sunt prezentă în suflet și-n minte chiar și atunci când nu se gândește
la nimic. M-ar vrea în chinuri; chinuri de dor. Dor de el, de noi. Își mai pune
un pahar de vin și continuă să bea.
Trăiesc
în contradicție și tăcere. Tac să-mi stăpânesc iubirea și disprețul care mă
încearcă. Tac, ca să mi exprim frustrările și fericirea din sânge. Tac pentru
că sunt liniștită, dar disperată. Doar tac. Pentru că-l omoară să nu știe ce-i
în mintea mea când îl privesc. Tac și-l blestem; îl blestem să fie veșnic
fericit. Tac și râd și plâng. Tac pentru că mi-e dor. Mi-e dor și vreau să plec. Dar tac. Mă așez și iau o gură de vin.
Acum bem amândoi în liniște. Sper că liniștea și vinul să ne curețe sufletele.
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu