21 septembrie 2016
Noaptea e bună...
Sub imperiul nopții , toți ne eliberăm. Scăpăm de dezamăgiri, lăsăm la ușa toate fricile, toate frustrările. Noaptea ne dă curaj. Cel puțin așa i se întâmplă ei. Noaptea își scotea masca aceea de femeie fericită, ce are o viață minunată. Își dezbrăca sufletul de multitudinea de zâmbete politicoase, de aprecieri mincinoase și cuvinte false, și îl lăsa așa , gol: pătat de nemulțumiri, tristeți, și murdar( pentru că oamenii nu știu să se poarte cu un suflet curat).
După tot ritualul de eliberare, după ce își demachia sufletul, dansa. Dansa mult. Pentru că dansul o făcea să se simtă ușoară, stăpână pe propria ei viață și eliberată de prejudecăți. Și dansa încontinuu, până la epuizare și astfel nu mai avea putere să plângă și să aibă regrete.
Dar, nimeni nu își dă seama că fata care dansează pe masă, în centrul atenției , dansează mereu singură. Fiecare trecea, o admira, o aplauda și pleca. Nu observa nimeni că avea lacrimi în zâmbet și ochii mereu plecați. Nu îi observa nimeni goliciunea din suflet. Îi admirau trupul delicat, fără să observe că părul ei tânjea după o mângâiere sinceră, că brațele ei aveau nevoie de o îmbrățișare caldă sau că fruntea ei trebuia sărutata duios. Era tratată greșit la unison: o judecau, o priveau prea vulgar, o jigneau cu neputința lor de a vedea în întuneric.
Tind să cred că e o incapacitate a oamenilor să își vadă sufletul unul altuia. Dar toate astea dispăreau odată cu ivirea zorilor.
Își ascundea tristețea de pe chip cu un machiaj perfect și cea din suflet sub haine elegante. Se urca pe tocuri cu gândul că o să facă față omenirii până la următorul apus, când o să o ia de la capăt.
"Noaptea e bună".
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu