1 aprilie 2013

Sfarsit...


   Fata în fata amândoi… nici un drum înapoi și nimic înainte; rupţi de timp si spaţiu ne privim în liniște… nu mai avem ce sa ne spunem. Mă mai săruti o ultima data… o simt ca este ultima data deşi nu e nici un “adio” rostit… o lacrimă ne scălda acest ultim sărut… ii mai ia din gustul amar al despărţirii.
     Nu-mi frange aripile-n zbor, mai lasă-mă măcar sa sper… sa sper ca mă vei auzi intr-o zi, ca vei vrea  sa mă asculţi.
    Tu… Tu eşti încă un copil, un copil ce se joacă de-a băiatul matur. Eşti nesigur. Eşti atat de uşor de rănit si totuşi atat de dur. Atat de simplu dar totusi incredibil de complicat. Ai atata nevoie de iubire si totusi o refuzi cu toata fiinţa ta. Eşti asa sincer si totusi te minti cu fiecare gest. Asa de optimist si totuşi neincrezator.
   Esti asa de dur si rece, dar cand ma atingi ai o blandeţe parca desprinsa din povestile siropoase de dragoste. Esti mult mai bun decat incerci sa pari.
   Superficialitatea pe care vrei să o arați lumii, umbrește un suflet singur și cald, încercat de multe deziluzii, și răni poate neînchise, încă. Un suflet ce-și caută liniștea. Ești condus de orgoliu: ai călcat pe mine pentru orgoliul tău.
   Iar noi? Noi suntem așa aproape de sfârșit. Cine mult a greșit, cine nu a iubit suficient, cine a fost mai bun , cine mai rău ,ce contează la final?! Ne-am jucat de-a iubirea, și ne-am rănit. Ne-am jucat și am pierdut amândoi. Cine a pierdut mai multe? Cine a fost rănit mai tare? Învingătorul a luat totul, și e cert mie...mie nu mi-a rămas nimic.
    Am fost în brațele tale și n-ai știut să mă păstrezi.
    Ne-am întâlnit într-o vară… încă am emoții când îmi amintesc cum m-ai privit atunci; au fost 2 secunde, dar pentru noi se oprise timpul… ne-am sărutat într-o seară,ne-am iubit într-o vară.. au fost suficiente 2  minute încât să ne schimbăm complet direcțiile, să luăm același drum.  A fost suficient un dans. Era suficient un sărut încât să mă întorc înapoi în seară aceea.
   Când am stricat totul? ……………..
   “Te rog nu mai plânge”, e tot ce poți să-mi spui, deși te simt, vocea iți tremură, ochii ți-s umezi. 
    Îmi ocolești privirea. Nu vrei nici tu să pleci, dar ceva nu te lasă să rămâi.  Închid ochii și te îmbrățișez. Deja îmi este dor de tine, de noi… Aș vrea să te pot împiedica cumva, să te mai opresc măcar o clipa, dar știu… știu că “așa e mai bine”..........

     M-a luat în brațe atunci și m-a sărutat pe frunte; eu mi-am sprijinit capul pe umărul lui și am închis ochii...am stat așa un timp apoi s-a îndepărtat fără nici un cuvânt… pur și simplu l-am privit printre lacrimi, pierzându-se în mulțime… și nu l-am mai văzut de atunci... Îmi lipsește... 
www.facebook.com/domnisoaraj
la 01:36 Niciun comentariu :

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )