8 mai 2015
Despre trădare ca lifestyle
Caut inspirație în așternuturi fine. Miroase a bordel... Destul de
clasic.
Wake
up. Make up. Break up.
Viața
urmărește un stylist care e încă în training.
Dorințe
murdare. Triunghiuri. Șoapte. Legături bonăvicioase delicioase.
Păcatele lui. Păcatele mele. Păcatele celorlalți. Păcatele ei.
Păcatele noastre.... Toți vor să fie iertați de păcate, dar
nimeni nu le previne. A devenit un fel de cerc vicios: Faci păcate –
Îți pare rău – Ești iertat.
Cred
în intenții mai mult decât în fapte. Iubire? Ce definiție a ei
vrei să o încercăm?
Te
îndrăgosteşti, construieşti un întreg univers în jurul
persoanei iubite pentru ca apoi ea să plece şi să te lase în
ruine. Şi n-ai ce să faci, aşa că te ridici şi mergi mai departe
jumătate din cel ce ai fost, săruţi buze în alte nuanţe şi
mângâierile tale poartă mănuşi, ajungi să cauţi somnul alături
de trupuri reci doar pentru că nu dormi bine în braţele
singurătăţii… Ca şi cum cea mai cumplită experienţă ţi-ar
fi lăsat în urmă coşmaruri, acum nu închizi mai niciodată ochii
decât pe jumătate, iar dimineaţa pleci de teamă ca nu cumva să-ţi
fure cineva şi resturile ce au mai rămas din omul care erai odată.
Da, ce tragică e iubirea, în cărţi scrie că ar trebui să te
întregească, dar în schimb te scade, te înjumătăţeşte, te
împarte de un infinit de ori până când nu rămâne mai nimic din
tine.
Durerea
sinonimul plăcerii.
Poți
să pierzi tot. Te pierzi pe tine în nopți lungi, rochii prea
decoltate, lacrimi, gânduri nebune. Lumini. Lună plină. Clădiri
înalte. Cockteiluri în cristale. Parfumuri scumpe. Lux. Te pierzi,
dar te regăsești în capcana dintre un perete rece și căldura
unui corp. Going in. Going out. - Împortant e să știi ce păcat
să faci.
Ai
crede că îmi e frică de iad? Nu-mi e. Sunt lichidă, mă acomodez
oriunde.
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu